Arhiva

Posts Tagged ‘profesionism’

munca care e bou

Ianuarie 27, 2009 3 comentarii

ziceai ca iti place cioran
„Oamenii muncesc în general prea mult pentru a mai putea fi ei însisi. Munca este un blestem. Iar omul a fãcut din acest blestem o voluptate. A munci din toate fortele numai pentru muncã, a gãsi o bucurie într-un efort care nu duce decît la realizãri irelevante, a concepe cã te poti realiza numai printr-o muncã obiectivã si neîncetatã, iatã ceea ce este revoltãtor si ininteligibil. Munca sustinutã si neîncetatã tampeste, trivializeazã si impersonalizeaza !”

Anunțuri

Inpas cu Moda: Creativitatea

Decembrie 3, 2008 Lasă un comentariu

Unul din subiectele cu dichis rumegat la ora asta cu nesat de catre oricine si cu orice ocazie este „creativitatea”. Fie ca te duci la o o expozitie de arta, asisti la o discutie electorala, te uiti la Al Gore vorbind despre incalzirea globala sau nimeresti la o prezentare de produse agricole, pe langa ceapa verde, patrunjel, cubism si liberalism, anarhie sau efectul de sera, ne e dat sa ni se arunce ba acuzator cum ca nu o avem, ba sfatuitor cum ce ar fi bine sa ne facem rost sau pur si simplu ca pe minunea salvatoare: creativitatea. A se aprecia bineinteles faptul ca oamenii, chiar si cei mai feudali dintre noi, au ajuns la nivelul la care sa ciuleasca urechile la aceasta notiune abstracta si lipsita de cunatificator, poate fi o speranta si un pas inapoi dinspre teribilismul imbecil al artei de dragul artei, al productiei la hectar, al specializarii in meseria de pontator sau a mandriei de a fi macaragiu sau sondor. Creativitatea provoaca o minte linistita in a tresari usor a neliniste, ce e aia? de ce e importanta? cum fac rost de ea?
Evolutia ideii de creativitate a cunoscut diverse etape in timp. Recent istoric ca sa nu o dam in academic, in anii proletcultismului ea (creativitatea zic) era facuta manunchi si indrumata parinteste de partid, la randu-i individul trimitea cuminte feedbackuri sub diverse forme: setea de munca, sentimentul datoriei sau cel al indeplinirii planului, inflacarare. Ulterior, tot in epoca aia, s-au produs niste derivate mai rafinate la acelasi soi: dedicatie, specializare (la locul de munca sau nu). Contactul cu lumea capitalista a inlocuit naivitatea proletara cu o serie de simboluri (nu mai putin naive): profesionismul devenea la moda, specialistul era ceea ce orice om sarac cu ceva creier isi dorea de la odrasla sa. Bine, la noi la romani, pe linia balcanica si cu contributie bizantina s-au produs si valori adiacente: patronul, smecherul, cocalarul.
Iata-ne insa ajunsi din nou la capat de drum, oamenii s-au tot chinuit sa tina pasul cu moda, fiecare dupa puterile si priceperea sa, au fost pe rand buni comunisti, au facut scoli profesionale, au devenit professional, si-au deschis boutique, au fost si patroni si smecheri si orice s-a cerut. Eh si parca tot nimic nu iese, economia se sucomba fara a sti de ce, cu poluarea s-a ajuns la sapa de lemn, vin gasti de guristi care spun ca nu suntem sustainable si in final se cer solutii. Pai frameworku stabilit care ar fi trebuit sa vina cu solutii a esuat, unii incep sa zbiere ca nu e bun, altii ca cica nu e vina lui. In final toti pica de acord si apare noul model impreuna cu clasa sociala salvatoare. Nu e nici clasa muncitoare (tovarasi, cautati blogul la stanga), nici clasa burgheza (vezi blogul de dreapta) ci clasa creativa. Creative Class – notiunea e deja patentata de Richard Florida (mare om, mare caracter) care a scris si continua sa o faca spumegand profetic in asteptarea aparitiei acestei noi clase. E greu sa ii zici omului sa se linisteasca cand il vezi atat de inflacarat si convins in capul lui de anumite lucruri, una peste alta e si greu de contrazis un pronostic, habar n-ai ce o sa se intample, insa doar pentru faptul ca iti doresti ca ceva sa se intample nu inseamna ca o sa se si intample. Stilul american – daca vrei ceva cu adevarat, se va implini – merge in filme cu Rocky sau Mos Craciun insa rahatul in care lumea s-a afundat atat de decis in ultimii ani nu poate sa dispara asa peste noapte. Creativitatea ar fi o calitate care la randu-i ar promova o serie de valori diferite de profit si lacomie, ignoram evident variantele in care creativitatea ar putea avea latura ei draceasca, deci cu totul de acord ca ar fi tare bine sa incurajam creativitatea. Dar la fel de bine am putea incuraja inteligenta sau chiar genialitatea daca am avea cu cine sau cu ce, ma rog asta e alta poveste. Ce vreau sa zic este sa nu ne amagim cu ideea ca aceasta creativitate reprezinta o solutie desi umbla vorba ca ar fi.
Hai sa revenim la problema, intelegem ca ar fi benefica aceasta creativitate, ok merg pe mana profetilor, e necesara evolutiei speciei, iar abordarea apocaliptica nu putea lipsi: daca nu suntem creativi acum si aici o sa o luam in barba cu totii. Deci ajungem la a agreea pe cuvantul lor si ca se jura toti pe rosu ca singura solutie e inca o revolutie: a creativitatii. Unde incepem carevasazica ?, putem fi creativi in ceea ce facem pe acasa, in ceea ce facem seara cu nevasta (a noastra sau a vecinului – asta da, creativitate) sau putem fi creativi in productie. Sigur, alegem ultima varianta pentru a nu ne pierde in divagatii ireverentioase si scrupulaoase (!). In plus, pastrand tonul discutiei la modul indarjit serios, aportul marii majoritati la societate se face prin mecanisme economice si mai exact prin activitatea economic productiva, desfasurata de cei mai multi la servici (nu conteaza ce cred eu, da!). Stiu, e dezamagitor ca am ajuns aici insa trebuie sa acceptati faptul ca atunci cand sunteti la servici aveti teoretic si o menire social-economica iar din ceea ce produceti acolo ceva procent se va distribui nevoilor sociale, prin urmare calitatea muncii voastre va contribui in final la bunastarea intregii lumi care dupa cum ziceam mai nou da semnale serioase de avarie inainte de a incepe a se tavali prin praf (cel putin asa suntem avertizati de persoane importante). Pentru cei din voi care deja se simt vinovati, ma rog oameni mai sensibili, poeti, oameni de la tara, femei batrane, va rog sa va calmati, oricum nu e mare lucru de facut. La gazeta zice ca economia mondiala pe aripile de vant ale creativitatii, isi va lua zborul in vreo 2 ani si 4 luni iar lucrurile vor merge neabatut pe calea cea buna – ca doar o stim. Pe ea, pe cale.
Ok, avem o companie care indiferent de eficienta e decisa sa imbratiseze noile directii trasate de CEO, de directorului general (una si aceiasi persoana) ca urmare a ultimei intalnire de lucru a fabricilor pe ramura de la simpozionul pe tema „Suntem in rahat, asa nu se mai poate”. De fapt de putut se mai poate insa nu la fel ca vezi acum sunt si chinezii pe piata, si indienii, mongolii vin din urma, deodata nu mai suntem singurii care producem, ceea ce credeam ca e un drept a devenit un privilegiu pe care trebuie sa il meritam. E complet unfair si ridicol, dar cica daca nu il meritam o sa ne trezim cu un sut in cur si o lopata in cap aruncati afara din gasca de producatori. Bine, pentru ca John sa priceapa exact care e mana cu suturile i s-a zis clar in final: no money for you! Atunci totul s-a intunecat in fata ochilor, dezmeticindu-se abia spre final – oricum nu era interesanta discutia cum ca de ce anume s-a ajuns aici – a mai apucat sa asculte despre ce putem face ca sa ne urnim, cam ce solutii ar fi. In confuzia generala dat fiind ca solutii nu exista, cineva s-a gandit ca ar fi bine daca noi am fi mai inteligenti ca ei dar asa ceva e suna sec, jignitor si greu de explicat, si atunci s-a venit cu aceasta firava dorinta care, ma rog, nu e ea o solutie in sine dar vedem noi, suna zglobiu si starneste ceva controverse si macar nu plecam de aici cu capul gol: creativitate.
Cum se va implementa creativitatea la noi in firma? Cu ochii intredeschisi John zambea nostalgic cu gandul la economia etapizata, la anii de lumina in care numai noi produceam si numai noi vindeam, softwareul era cu cartele compostate, clar si fara nicio complicatie, planurile se faceau la cincinal (acum nici in alea lunare nu mai ai incredere), in China era foamete, in India razboi, la noi era pace si liniste, Fordul pe care tocmai si-l cumparase avea scaunele acoperite cu piele si un motor imens dar who cares, benzina era ieftina si nimeni nu se mai plangea atata de poluare. Cineva intrebase ceva, erau in plina sedinta, exact ce dreq vorbeste Smith de 10 minute. Isi arunca o privire pe agenda, mda: creativitate – la ordinea zilei. Smith e profesionist, CTO, e generatia asta mai tanara, foarte bun tehnic si un manager excelent. Smith era un tip obsedat de ordine si cifre, planurile companiei erau avizate de el, niciun proiect nu incepea fara un document clar de atestare, project charter, definirea scopului, planul de management etc toate aprobate si avizate de Smith. Planul de management urma pas cu pas o schema pe care Smith o adaptase nevoilor companiei. Clientii erau ok, ma-ntelegi, evident ca erau probleme insa cine nu are probleme cu clientii. Ca sunt intarzieri, ca nu e chiar ce isi doresc, chestiuni clasice, John le traise o viata intreaga si invatase sa nu se piarda cu firea in fata lor. Ce nu era de inteles era de ce se pierde piata, companiile preferau producatori de care nimeni nu auzise, contractori independenti sau chiar cumparau produse asamblate si dezvoltate in alte tari. Chiar el vazuse cateva din acele produse si unele erau impresionante, incredibil cum niste nimeni, niste no-name reuseau sa vina cu astfel de sisteme si idei. Evident ca acei aventurieri nu aveau cum sa patrunda piata in zona clientilor fideli ai companiei pe care o conducea insa totusi faptul ca existau pe piata ii provocau ceva nelinisti. Nu pentru el, el mai avea 2 ani si se pensiona, insa se gandea la companie, el nu era genul profesionist si rece al lui Smith, nici nu avea cum, era aici in aceasta firma de 30 de ani, nu ai cum sa nu te implici. Aici era punctul fierbinte, acele firme de care nimeni nu auzise in urma cu 2-3 ani veneau cu seturi de functionalitati incredibile, aici era cheia si legatura cu simpozionul: creativitatea. Cum e posibil ca altii puteau sa faca iar ei nu, asta il scotea din minti, ei aveau cel mai experimentat management, Smith era singurul a carui experienta era sub 25 de ani dar compensa prin organizare si autoritate, toti ceilalti erau oameni din generatia lui, harsaiti in toti anii astia de la inceputuri. Oameni de incredere pe care te puteai baza, care nu ar fi facut un pas fara a prezenta dovezi clare in acea directie, fara o documentatie prealabila si sedinte informative la toate nivelele. Angajarile in companie erau filtrate si erau facute cu o atenta abordare, oamenii noi angajati erau persoane responsabile, cu experienta, oameni care isi stiau meseria si care stiau sa execute perfect instructiunile venite pe linie de management, orice sarcina era calculata in detaliu, era meritul lui Smith, nimeni nu se putea plange, iar ceea ce se facea se facea in mare parte in timp. Proiectul X fusese un esec desigur dar asa ceva nu o sa se mai intample pentru ca atat Majid cat si intrega lui echipa de creatie au fost concediati. Mesajul a fost clar transmis catre angajati, suntem aici sa producem software nu sa desenam si sa ne imaginam, designeri si din astia care taie frunza la caini prin cafeteria firmei la discutii interminabile cu scris pe caiete nu au ce cauta in companie. Nu e timp pentru re-inventat roata, sarcinile din planul de management trebuie sa specifice foarte clar din capul locului cine si ce va face. Majid nici macar nu documentase planul suficient de bine iar acest lucru fusese bine semnalat de Smith. Smith era un profesionist care tinea foarte bine in mana partea tehnica a companiei.
Aceasta e compania in care multi din voi lucreaza. Imaginati-va, nu la servici pentru ca s-ar putea sa fie interzis, imaginati-va ce inseamna sa fi creativ intr-un astfel de mediu, e ca si cum un beduin ar vrea sa invete sa schieze. Creativitatea presupune riscuri majore, libertate de comunicare – am auzit despre companii in care discutiile intre membrii diverselor departamente sunt interzise. Ca sa il starnesti la inventivitate individul trebuie sa se simta implicat, nu fortat sa lucreze peste program, sa se simta util si folositor iar aici nu merge cu pacalitul, ca sa nu mai vorbim de forta – am sfarsi lamentabil in stil dictatorial ori cel putin total neproductiv. Ce nu se vrea a se intelege de multi manageri e ca angajatii aia care lucreaza pot fi creativi, ca sunt persoane inteligente, mai inteligente decat el isi poate imagina. Insa vezi, aici e problema: ca manager el trebuie sa rezolve eficient problemele nu sa isi imagineze.

Categorii:baliverne Etichete: